Dramele care au marcat viaţa Reginei-mamă Elena

Născută la 2 mai 1896, ca principesă de Grecia şi Danemarca, soţia lui Carol al II-lea şi mama regelui Mihai, Elena a crescut în ţara natală şi a fost educată în sistemul de învăţământ britanic, la Seaford şi Eastbourne. În 1913, vremurile încep să fie potrivnice familiei din care făcea parte. Bunicul său, George I, la capătul unei domnii de 50 de ani, este asasinat iar pe tron ajunge tatăl Elenei, Constantin.

• Test de cultură generală. Câte laturi are Marea Piramidă din Giza?
• Controversa din jurul asasinării lui Kennedy. Cine l-a vrut mort şi ce rol are teoria lui…

Elena şi-a însoţit mama pe front, în timpul războaielor balcanice, în calitate de infirmieră. La izbucnirea Primului Război Mondial, atitudinea de neutralitate preferată de tatăl său este interpretată de forţele Antantei ca un gest de prietenie faţă de Puterile Centrale astfel că regele este obligat să abdice, tronul fiind preluat de cel de-al doilea fiu al acestuia, Alexandru. Cel de-al doilea fiu al regelui a fost preferat de Antantă pentru că primul moştenitor, George II-lea, ca fost militar în armata germană era văzut ca o persoană, de asemenea, favorabilă Puterilor Centrale. Elena îl îngijeşte pe tatăl său atins de boală şi de depresie şi preferă să locuiască în exil, în Elveţia. Aici îl cunoaşte, în 1920 pe Carol, prinţul de România.

La 27 de ani, Carol tocmai se întorcea din călătoria în jurul lumii în care preferase să îl trimită Familia regală, după scandalul căsătoriei morganatice cu Ioana Valentina Maria Lambrino, în 1918. Acesteia, Carol îi scrie de la Lucerna: ”Întorc o pagină nouă în cartea vieţii mele”, nota Constantin Argetoianu. Elena şi surorile sale sunt invitate să călătorească în România cu trenul regal. Călătoria este făcută şi la îndemnul tatălui său aflat în acel moment în exil care îi cere să arate lumii că regalitatea grecească este încă respectată în lume: ”Vreau să te duci ca să vadă lumea că, deşi eu sunt tratat ca un paria, copiii mei sunt bine văzuţi”. Călătoria în România o va întrerupe în momentul în care primeşte veşti tragice de la Atena. Domnia lui Alexandru I, fratele Elenei, nu durează decât până în octombrie 1920, când moare în mod ciudat, după ce este atacat de o maimuţă din grădinile palatului de vară de la Tatoi. În plin război cu trupele turce, tatăl Elenei este reinstaurat pe tronul Greciei în acelaşi an, dar problemele de sănătate şi insuccesul campaniilor militare îi vor face să abdice pentru a doua oară, în 1922.

Carol şi Elena se reîntâlnesc după înmormântarea mamei reginei Maria, ducesa de Edinburgh. Este momentul în care Carol începe să se arate interesat de tânăra prinţesă. ”Mă simţeam atrasă de el şi în timp eram sigură că m-aş fi putut îndrăgosti de el”, este citată Elena în volumul editat de Simona Preda, în 2018, la editura Corint. Cei doi se căsătoresc la Atena, pe 10 martie 1921. Fiul lor, Mihai, cel care avea să fie ultimul rege al României s-a născut în luna octombrie a aceluiaşi an.

După a doua abdicare a tatălui său, Elena îl vizitează de mai multe ori în exil şi primeşte vestea morţii acestuia, în Sicilia, la Palermo. În 1925, Carol provoacă o nouă criză dinastică renunţând la succesiunea la tron pentru a rămâne alături de Elena Lupescu. Divorţul de prinţesa Elena s-a pronunţat abia în 1928. „Am scăpat, în sfârşit, dintr-un coşmar”, îi telegrafiază Elena mamei sale.

După numai doi ani, Carol revine în România pentru a prelua puterea. După ce i se refuză conferirea titlului de regină, Iuliu Maniu este citat dându-i Elenei următoarea explicaţie: „Alteţa Voastră trebuie să înţeleagă faptul că regele este absolut convins că prezenţa dumneavoastră îl împedică să se concentreze asupra problemelor guvernării, că din cauza voastră ţara este divizată, că dumneavoastră sunteţi deja pe punctul de a deveni centrul opoziţiei fată de el”.

Din 1932 i se permite să îl vadă pe Mihai numai două luni pe an, dar numai cu aprobarea regelui Carol II. Se stabileşte la Florenţa.

Carol II-lea rămâne la putere până în septembrie 1940, când este obligat să abdice.

În acelaşi an este invitată să revină în România în calitate de Regină-mamă. După mai puţin de un an România intră în al doilea război mondial de partea Germaniei. Trupele italo-germane înfrâng Grecia, iar George, fratele Elenei este nevoit să se exileze în Egipt. Elena îl însoţeşte pe Mihai la Berlin unde acesta discută chiar cu liderii trupelor care au ocupat ţara mamei sale. În 1947, Mihai I este obligat să abdice, iar Elena părăseşte din dou România. Trei decenii ale exilului le petrece la Florenţa. S-a mutat la Lausanne, alături de Regele Mihai, în 1980, trăind aici ultimii ani din viaţă. A murit la 28 noiembrie 1982.

Rămăşiţele pământeşti ale Reginei Elena, mama Regelui Mihai I al României, vor fi reînhumate la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, într-o ceremonie care va avea loc pe 19 octombrie.

Astfel, la 71 de ani de la plecarea în exil şi la 37 de ani de la decesul Reginei Elena, principesa Margareta, Custodele Coroanei, a decis aducerea rămăşiţelor pământeşti ale bunicii sale la Curtea de Argeş.

„La 3 mai 1896, a venit pe lume, la Palatul Tatoi, lângă Atena, Regina-Mamă Elena a României, mama Regelui Mihai I. Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei a fost fiica Regelui Constantin I al elenilor şi a Reginei Sofia (născută Principesă Imperială a Prusiei). A fost sora Regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. S-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care a divorţat la 21 iunie 1928. În 1940 a devenit regina-mamă a României. A murit în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne. Spre deosebire de Regele Mihai I, Regina Elena nu a şi-a mai revăzut niciodată ţara”, se arată într-un text publicat pe blogul oficial al Familiei regale a României.